Deratizare


Deratizarea este definită ca un ansamblu de măsuri care se aplică în scopul combaterii rozătoarelor dăunătoare (şoareci, şobolani) şi a menţinerii densităţii populaţiei acestora la niveluri care să nu reprezinte riscuri pentru om şi animale domestice.

Măsurile de combatere a rozătoarelor se bazează pe cunoaşterea temeinică a caracteristicilor biologice, ecologice şi etologice ale speciilor vizate, precum şi pe cunoașterea și folosirea metodelor fizice şi chimice de combatere existente.

Combaterea propriu-zisă a rozătoarelor se poate realiza prin  metode mecanice, chimice şi biologice, substanţele raticide (chimice) fiind cele mai utilizate.

Combaterea prin mijloace mecanice se realizează prin utilizarea curselor, cilindrilor de capturare sau scoaterea din galerii prin inundare, a curselor pe bază de lipici (netoxic).

Combaterea prin mijloace chimice este cea mai eficientă metodă datorită numărului mare al produselor chimice (raticide), care se perfecționează continuu.

Combaterea prin mijloace biologice se realizează prin folosirea culturilor bacteriene și folosirea dușmanilor naturali ai rozătoarelor.